„Biblioteca reprezintă o prelungire a şcolii, o altă sursă de educaţie. Aşa cum structurarea spiritelor nu se poate face online nici ele, bibliotecile, nu-şi pot îndeplini misiunea dacă devin exclusiv virtuale. Biblioteca rămîne un loc de socializare, iar drumul făcut de un copil sau de un iubitor de carte între casă şi bibliotecă are semnificaţia unui pelerinaj între rutină şi magie. O bibliotecă nu poate deveni un emiţător eficient de cultură şi de apărare a limbii fără pasiunea şi imaginaţia bibliotecarului. Într-un context de multiplicare a hoţilor de timp, dacă bibliotecarul îşi aşteaptă cititorul stînd la birou sau în spatele unui computer, uşa bibliotecii se va deschide tot mai rar, iar biblioteca riscă să se transformă în muzeul sau, şi mai rău, într-un depozit de cărţi. Astăzi, biblioteca trebuie să-şi asume mai mult decît oricînd un rol de rezistenţă culturală, iar bibliotecarul trebuie să imagineze continuu strategii subtile, inteligente, pentru a-i scoate pe copii şi pe tineri din ghearele inamicului ei numărul unu: Imperiul industriei de divertisment şi al tehnologiilor ludice.
Pe fondul fenomenului de globalizare economică şi mediatică, biblioteca face parte din ultimele bastioane ale rezistenţei culturale şi umaniste. Cărţile mai pot frîna tendinţa de construire a unui om global, adică fără memorie, fără busolă morală şi fără identitate”.
Matei Vişniec